Incursiune in machiajul de altadata

       Pasiunea pentru culoare si frumos dar si dorinta de a descoperi si a relationa cu persoane atrase de aceasta minunata lume, m-a facut sa ma gandesc a incepe sa scriu  cate ceva despre fascinatia machiajului.

Si nu puteam porni  decat cu o intoarcere in cele mai vechi timpuri…

Trebuie sa recunoastem ca ne place sa ne machiem ,iubim produsele de machiaj si ne dorim cat mai multe.

Dar oare de unde vin aceste arme ale frumusetii si care e istoria lor?

Inca  din vremuri preistorice oamenii foloseau machiaje pentru diferite ritualuri insa cu timpul au fost folosite pentru scopuri strict estetice.

Primele dovezi ale machiajelor le intalnim inca din Egiptul antic,Cleopatra fiind un simbol al frumusetii egiptene.

Khol-ul negru se folosea din abundenta, la fel si fardurile verzi si albastre pentru ochi. De asemenea, utilizau un mascara primitiv care era, de fapt, khol dizolvat.

Kholul era obtinut din antimoniu sau funingine. Khol-ul cu care egiptenii isi conturau ochii avea calitatea de a apara ochii oamenilor de consecintele mersului prin desert. El irita continuu glandele lacrimale. Pe langa functionalitatea de zi cu zi avea si functie simbolica ducand la ochiul lui Horus.

Machiajul ploapelor cu culorii vii era obtinut din amestecarea pamantului cu cenusa si cerneala. De altfel, chiar Cleopatra isi prepara celebra culoare albastra cu care isi farda pleoapa superioara, din cerneala si pamant, iar pentru pleoapa inferioara folosea malahit.

Egiptencele erau de asemenea primele femei din lume care au intrebuintat rujul. Insa reteta era cu totul si cu totul diferita. Se folosea un colorant facut din ocru rosu si oxid de fier natural care se intindea cu o periuta pe buze si care avea puterea de a straluci si a atrage atentia asupra gurii. Nici sprancenele si genele nu au fost neglijate, egiptencele descoperind si aici cateva metode de infrumusetare. Acestea se inegreau cu un praf de sulfura de plumb amestecat cu grasime de oaie si cu ocru rosu.

In machiajul japonez un simbol al frumusetii era fata alba,obicei pastrat pana in zilele noastre,multe din produsele lor cosmetice contribuind la albirea pielii.

Sprancenele erau epilate, forma lor fiind conturata apoi cu negru, iar rosul era nelipsit de pe buze si unghii, asortandu-se cromatic cu albul si negrul.

Unul dintre cele mai populare medicamente tradiționale chinezești este ciuperca Tremella fuciformis, folosită ca produs de frumusețe de femei din China și Japonia. Se spune că ciuperca crește reținerea hidratării din piele și previne degradarea prematură a vaselor de sânge din piele, reducerea ridurilor și netezirea liniilor fine.

In Grecia antica, femeile isi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, genele erau vopsite cu funingine si fixate cu albus de ou, iar pentru epilare se folosea un produs pe baza de arsenic.Ingredientele folosite au dus la distrugerea pielii si la moarte premature a utilizatorilor.Si in Roma antica se folosea  khol pentru ochi, creta pentru albirea tenului, ruj pentru obraji.Doamnele din Imperiul roman aveau sclavi pregatiti in aplicarea diferitelor farduri. Si in Evul Mediu European culoarea alba a tenului diferentia clasele sociale. Astfel, nobilimea se diferentia de clasele inferioare prin faptul ca nu munceau, iar tenul lor nu era afectat de razele soarelui, asa cum era a celor care munceau la camp. Fetele erau in continuare albite cu extras de plumb, toxic si daunator organismului, iar pentru a obtine tenul alb recurgeau la metode foarte dure, isi taiau venele sau consumau otet.     În timpul Renașterii, majoritatea cometicelor erau pe bază de plumb. Erau utilizate exagerat de mult deși erau foarte toxice.
În Anglia, în secolul XIV, doamnele cu statut înalt în societate foloseau carne de vițel proaspătă pe care o puneau pe ochi dea lungul nopții, pentru a-și reîntinerii tenul. În această perioadă era la modă părul roșu.  În Europa, în secolele XV-XVI rujul roșu era simbolul bunăstării și bogăției.  În Europa secolului XVII-XVIII populația era cu mult înapoiată în ceea ce privește igiena. Machiajul era foarte greu și dens pentru nevoia de camuflare a urmelor de afecțiuni dermatologice.  Se foloseau în continuare farduri pe bază de plumb.    Până în 1920, datorită trendurilor perioadei victoriene erau interzise utilizarea machiajelor, iar după acest an are loc un un manifest al femeilor din America pentru dobândirea libertății de utilizare a produselor de make up. Acest manifest devine practic un manifest pentru drepturi de egalitate a femeilor.Anul 1920 este o perioadă de evoluție a make up-ului, acesta devenind o necesitate pentru femeile din mediul urban. În acestă perioadă, Max Factor inventează luciul de buze și mai multe nuanțe de roșu pentru ruj. Mabel realizează primul rimel, azi fiind cunoscut sub numele de Maybelline.
Erau la modă fardurile de nuanțe închise, accentuate cu tuș negru și mascara neagră. Sprâncenele se conturau tot cu negru iar machiajul buzelor depășea limita conturului natural pentru a da volum.     În 1930-1950, odată cu apariția cinematografului, actrițele de cinema au devenit cele mai puternice simboluri ale frumuseții.     Anii `60 aduc cu ei o nouă mișcare, moda hippie. Aceasta aducând cu ea mai multă libertate și îndrazneală: rujuri colorate și picturi pe față.In anii ´70 bronzul devine o regulă de aur pentru fashioniste. Machiajul floral inspirat din curentul „Flower Power” al anilor ’60, rămâne actual și la începutul anilor ’70. Machiaj cat-eyes inspirat din moda glamour-ului hollywoodian  devine foarte popular în acea perioadă.
Anii 80 aduc aduc mai multă strălucire, se purtau culorile albastru electric, violet, portocaliu, verde, contururi negre, roșu aprins pentru buze.   Perioana anilor ´90 aduce nou machiajul ”nude”, un machiaj mai discret și mat.    În prezent, machiajul se sincronizează cu liniile naturale și frumusețea trăsăturilor, estompând defectele fizionomie. Indiferent de perioada de timp, oamenii au fost interesati sa arate cat mai bine iar machiajul a fost si va fi mereu un mijloc de a evidentia frumusetea si de a stimula creativitatea.